Colegiul Economic "Dionisie Pop Martian

Componenta de memorare este capabilă să scrie informaţie sau să citească. Componenta de memorare se regăseşte sub diferite forme:

-          electronice (memoria principală şi memoriile flash),

-          optice (CD, DVD)

-          magnetice (hard-disk, discheta)

Modalităţile de accesare ale memoriei pot fi:

-          RAM (Random Access Memory) indică faptul că memoria poate fi scrisă cât şi citită în mod aleator la orice adresă – memoria pricipală, memoria flash , discurile magnetice

-          ROM (Read Only Memory) indică faptul că memoria poate fi doar citită- discurile optice şi memoriile care conţin firmware (= software care gestionează echipamente hardware )

-          RW (Read Write) indică faptul că memoria poate fi scrisă cât şi citită într-o anumită ordine – discuri optice – reinscriptibile

-          R (Recordable) este asemănătoare cu ROM pentru discurile optice. Pentru CD-R şi DVD-R inscripţionarea poate fi realizată cu ajutorul unui program iar pentru CD-ROM şi DVD-ROM se realizează din fabrică

Evoluţia procesoarelor constă în mărirea vitezei de lucru în timp ce evoluţia memoriilor are loc în sensul măririi capacităţii de stocare. Rămâne în urmă viteza de acces la memorie care este mai redusă decât viteza de prelucrare a procesorului. De aici apare o desincronizare al cărei efect aste faptul că procesoarele sunt supuse unor timpi de aşteptare în care solicită informaţie din memorie.

Avem două tipuri de memorii:

1)      Memoria principală (RAM):

-          Are viteza mărită

-          Stochează pe termen scurt datele

-          Livrează rapid informaţi procesorului

-          Este neremanentă, adică păstrează informaţia doar pe durata funcţionării calculatorului

2)      Memoria externă

-          Este remanentă

-          Acces lent la suporturile de memorie : CD, DVD, hard-disk, flash, dischetă

Memoria principală acoperă timpii de aşteptare dar avem două desincronizări.

1)      Între memoria principală şi memoria permanentă rezolvată prin:

-          Creşterea vitezei de rotaţie a discurilor

-          Folosirea unor zone de memorie de tip buffer

-          Utilizarea unor interfeţe (mai performante) de comunicare între cele două memorii: SATA, IDE, SCSI, USB

2)      Între memoria principală şi procesor, rezolvată prin intermediul memoriei cache:

-          Memoria cache are capacitate redusă şi memorează temporar instrucţiuni de program din memoria principală

Deci viteza unui procesor depinde de viteza de transfer între memorii şi viteza de transfer între procesor şi celelalte componente. Aceşti parametri sunt fixaţi de placa de bază.


 

Salvarea este operaţia prin care utilizatorul decide ce anume va prelua din memoria principală pentru o stocare permanentă. Altfel toate informaţiile din memoria principală se vor pierde.

Încărcarea este operaţia prin care utilizatorul hotărăşte ce program să fie executat sau ce fişier să fie deschis în  memoria principală.

Pe lângă cele două memorii descrise mai sus avem şi memorii de capacitate redusă, cum ar fi:

-          Regiştrii: ţin de nucleul procesorului şi memorează datele imediate din calcule

-          Memoria plăcii de bază: păstrează programul firmware

-          Memoria VideoRAM: este inclusă în placa video

 

Memoria internă este acelaşi lucru cu memoria principală. Dar de fapt, memoria internă conţine toate componentele de memorare care nu sunt externe.

Memoria RAM este şi ea tot o memorie principală.

Comunitate